Vorbeam cu cineva acum 5-10 minute, care, acel cineva, zicea ca am fost foarte activ pe blog. Eu, uitandu-ma in urma la activitatile mele si, intrand pe blog ca sa ma asigur vad, ultima data in care-am postat a fost 14.10.2008. Intreb persoana respectiva… Esti sigura ca eu am fost activ pe blog ?

Ma rog, sa revenim la titlul postului. Hai sa vedem… ce s-a schimbat in decurs de aproape un an…

De unde sa-ncep ? As avea atatea de zis, povesti, povestioare, d-alea de adormit, “bairamuri”, betii, majorate si pretenii noi. Dar n-am sa va umplu capu cu nume, date si chestii oricum irelevante, chiar si pentru mine.

Craciunul 2008. Betie crancena, vomitaturi, dat cu capu de pereti ca nu ajungeam la toaleta, ajuns acas in patru labe. Ma rog.

Ziua mea. 28 feb. 2009. Am fost in Hideout, am invitat cativa prieteni, am dat cateva randuri la toti, dupa care am mers la spray-at. Parcul rozelor, in spatele toaletelor. Un nene mare, verde care ‘tine in mana’ propozitia: “Shut the fuk up !” (fuk scris intentionat) Mega-ok, cu toate ca mi-am distrus o pereche de pantaloni. Am ajuns la o prietena de-a noastra acasa, cica sa dormim. Heh. Am ras ca idiotii vreo 3 ore, am mai dormit vreo 3 si-am plecat acasa.

to be continued…

Parti rele: … faptul ca trebuie sa fiu acolo 4 ore pe zi. )

Incheind cu partea muncitoare, zic ca am intrat in clasa a X-a (wohooo), scoala e easy (GO LOGOS GO !), slabitu stationeaza sau chiar se duce pe pula… (MARE DOBITOC IS, MARE MARE DE TOT).

In rest, toate bune si frumoase… Am inceput a socializa cu lumea ‘din exterior’, sa-mi fac pretini, sa mai invat o duma, doua, etc. Nu credeam ca se poate strange atata lume pe 2 banci (15-16 persoane).

Anyway, LIFE’S GREAT DUDES, da unii nu stiti s-o traiti. Pula me’. Si aia care zic ca romania ii de cacat, ca toti suntem niste sclavi si se cred mai presus decat noi si le pare rau ca-s romani… SA SUGETI TOATA PULA pretenilor. (si sper sa se simta persoana despre care vorbesc)

Da, stiu, nu mai stiu sa povestesc atata, aiurea. Nimic foarte interesant.

PS: daca sunteti din TM si vindeti haine gen Sean John, South Pole, Karl Kani, Enyce, Ecko Ultd., etc. dati add pe Y!M la pcristi92 .

Dar, mai intai… Sa-ncep cu-nceputul… Probabil unii dintre voi va-ntrebati (sau poate nici macar in cur nu va doare) de ce mama naibii nu postez in fiecare zi. Pai, treaba e cam asa. Am stat si-am ‘meditat putin’ si-am ajuns la concluzia ca NU ARE ROST sa postez in fiecare zi. Ar fi o risipa de timp pentru voi si-o risipa de pixeli pe monitorul meu. Mai bine postez mult material dar care sa fie si bun, decat sa postez ceva putin si aiurea.

Ok. Acum ca am lamurit si treaba asta, sa revin la subiectul titlului.

De ce life in hospital sucks? Pai:

1. Mancarea sucks
2. Toaletele sucks
3. “Staff-ul” sucks

Ca sa nu mai vorbesc de plictiseala si de starea de pre-mortem de care te lovesti. Spitalul cel ‘minunat’ in care-am stat pentru aproximativ 5 zile a fost spitalul Bega (mai exact: Clinica de Pediatrie II). Motivul: Regim, stare pre-diabetica (glicemie osclinanta) ( mehehee, ce fain suna, stare pre-diabetica >:) )

Cam cum arata regimul meu:

• 7 AM: Un ou fiert tare, o felie de paine, o felie de parizer + 250 ml lapte (cald sau rece – de preferat degresat)
• 10 AM: Nu mai tin minte ce-mi dadeau in spital dar, de baza: o juma’ de felie de paine + un iaurt (de preferat degresat)
• 13 PM: Aici devine interesant :X: Cartofi piure, carne fiarta de pui (in canitati ‘fara numar’), supa de pui (d’oh) cu taitei + o juma’ de mar (totul fara paine)
• 16 PM: O felie de parizer+ o juma’ de felie de paine + cealalta jumatate de mar de la 13 AM.
• 19 PM: Aici nu mai stiu…. LOL.
• 22 PM: 250 ml lapte.

De ce ‘staff-ul’ sucks este in completa legatura cu ‘Toaletele sucks’. Adica, dom’le, pe langa ca NU EXISTA CAPACE DE WC-u, (aka stai pup deasupra WC-ului si te caci, pisi, orice-ai face-acolo)… Which SUCKS ! Am intrat o data in toaleta cu nevoile de rigoare gata, gata sa pocneasca din mine si, pe langa mirosul de rigoare… Totul era plin de ‘norocel’… Nevoile au intrat inapoi si-am iesit afara la o tigara. Staff-ul mai suge si din cauza ca la dusuri nu aveai voie sa stai mai mult de X ca-ti replicau ceva de genu: Aaa… Ce pizda ma-tii, te crezi la tine-acas aici ? Eu maream pasu, le-aratam ‘le finger’ si-mi vedeam de treaba.

Ceea ce-a fost cu adevarat interesant in spital a fost faptul ca m-am dovedit in stare sa ajung aproape la starea de orbire. Dupa 8 ore pe zi de Final Fantasy II pe PSP nici nu ma mira faptul. Vedeam dublu, ameteli, etc.

Si-acum sa punctez si cateva din chestiile bune. Prima chestie ar fi ca am cunoscut oameni noi. Oameni cu mai mult sau cu mai putin cap, fiecare avand cate-o poveste de spus, cate-o gluma de dat sau o tigara de tras. Povestile din pacate nu prea fericite, in mare parte, toate incluzandu-le copiii cu probleme si/sau viata de caini pe care-au dus-o prin alte spitale (sau chiar tot in sptialul de care vorbesc) sau in viata de zi cu zi.

Spre sfarsit, ramasesem eu cu inca o fata, Larisa ( bine ca mi-am adus aminte, s-o sun ) ). Nu-mi parea rau, dar nici prea bine. Nu mai aveam cu cine sa stau la tigara, cu cine sa barfesc minunatul staff sau cu cine / de cine sa rad frenetic si cu toata pofta.

Vineri, 1 August 2008, ajung acasa. Pe la ora 13-14, ceva de genu, fericit ca am scapat de nebunia si de plictiseala de-acolo. Am vrut sa postez in prima zi de cand am ajuns acasa, dar lenea mea nu cunoaste limite (la fel si bunul simt).

Happy ending.

Ah, PS:

Cel mai mandru de asta as fi… C-am pierdut 2 kg in 3 zile si azi merg din nou la cantarit (ar trebui sa fii slabit 4 kg, nu ? Fiind 6 zile… Ma rog… Om vedea

Si de ce fucked up week? Nu prea v-as spune, si asta intra in cealalta jumatate a vietii pe care n-o scriu. Daca as scrie ar insemna sa dau prea multe nume, sa arat cu degetu in stanga si-n dreapta si probabil sa fac niste persoane sa se simta prost. (nu stiu de ce, dar asa presimt ca se va-ntampla, deci mai bine tac din gura/taste)

Uitandu-ma si la partea buna a lucrurilor. A fost binisor. Adica, ‘productia de muzica’ merge cat de cat ok, invat chestii noi, beat-uri noi, stiluri noi. Versurile curg mai bine ca niciodata. PEPSI este din belsug, cafele peste cafele si fumuri dupa foc la greu.

Cu ajutorul unei prietene, am descoperit un nou anime. Numit subtil ‘Vampire Knight’. Nu va spun despre ce e vorba, aveti Gugal, aveti YouTube… Fuck off.

I’ll keep you updated.

Ama: tot eu fac 17 inaintea ta
Ama: dci nah
Popa Cristian (eu): i just don’t give a fuck
Ama: aha..
Ama: mo mushcat cva
Ama: sh mio lasat p spate 2 mushcaturi k d vampir
Ama: jur u jty c tari iz
Ama: fix p umar
Ama: :X

Cam cum se schimba subiectu. Fara bun simt… Nu mai e ca pe vremuri. )

No. 2:

Ama: hello , sunt unu din acei nuj ktzi baietzi care cik vrea s scrie versuri cu u dar defapt vreau s tzio trag  ) aja k nu vrei s ne vedem la un suc
app imi plce km aratzi in bustiera..fara buretzi :>

=)) Cica ma ajuta la o vrajeala. )

De ce, probabil vă-ntrebaţi ?

Ei bine… M-am “debarasat” de PSP-ul meu cel mult iubit pentru o săptămână şi un pic.

E dat pentru o cauză nobilă, un prieten plecând în Grecia… Şi m-am gândit să nu se plictisească săracu pe autocar…

Ideea e că l-am dat cu-mprumutu… Cam scump. ) Adică el mi-a lăsat un hard şi nişte RAM, iar eu, PSP-ul.

Sper doar să-l vad înapoi într-o bucată. (deci vezi ce căcat faci cu el ca “ti tau”)

Ziua de azi… Hmm… În afara faptului că e “tragică”, a fost şi FOARTE scurtă. Adică, trezirea, duşuirea, mâncarea, un instalat scurt de Windows şi altele şi… seara. WHAT THE FUCK ?

Oricum, e frumos faptul c-am descoperit primul EP semnat Racfm. EP-ul se numeşte “Necunoscut” şi include 8 piese (incluzând Intro + Outro).
Nu am niciun fel de obligaţie să fac reclamă, nu mi-e prieten, nu-l cunosc… Deci nu săriţi cu gura degeaba. Albumul il puteti comanda în curând de pe HHRomânesc sau, nerăbdătorii îl pot downloada de aici.

Profilul cel încă nefinisat către MySpace este: Click me ! CLICK ME !!!
PS: Pagina “ABOUT” a fost update-tuită.

Ei bine, pentru ca am descoperit jocul acesta care pur si simplu m-a disperat pentru ultimele doua ore.

NU pot trece nici in ruptul capului peste nivelul 35… Nivelul 35…

Ma pun sa dorm…

A, da… Azi a fost ok, nici prea cald nici foarte frig. Am descoperit acum vreo 1 ora un serial fainut (Secret Diary of a Call Girl). Am mancat seminte toata ziua, am fumat cam putin si-am baut Pepsi… What a day.

Noapte.

Mă gândeam că, începând un blog pe tema asta voi avea parte de zile ieşite din comun… Sau cel puţin, de câteva zile iesite din comun. Ciudat. N-a fost sa se-ntâmple. Şi… Ca să dau drumul OFICIAL acestui blog (adică prezentarea anumitor zile din viaţa mea)… azi?…

Buuun… Deci.. Ce-am facut eu azi? Păi… In primul rând mi-a fost somn dar, făcând schimbările astea de blog se pare c-a mai sărit din el. Ziua de azi, de pe la … 4 şi ceva până pe la 11 mi-am petrecut-o cu, poate una dintre cele mai OK persoane întalnite vreodată. O foarte bună amică cu care nu credeam că te poţi distra atat şi/sau simţi atât de bine in preajma ei. Probabil (deşi mă-ndoiesc tare) veţi ajunge sa ştiţi mai multe despre ea. Deocamdată vă ajunge.

Ne-am băut Pepsi-ul cel de taină fără de care eu cel puţin traiesc, da greu. Ne-am plimbat prin centru, după care mi-a trecut prin cap să trecem pe la Amsterdam Shop (un magazin mic, ascuns, in care se găsesc tot felul de prostii… de la inele, tricouri… până la bong-uri, cărbuni sau ochelari de soare). Vorbisem de mai demult sa cumparam o narghilea (chestie… nu ma puneţi sa explic… Google it). Bineînţeles că în magazinul cu-tare am stat aproximativ o jumătate de oră sa hotărîm între bong şi narghilea… But women power will prevail.

Ajungem acasă la ea, fericiţi de noua achiziţie (pe care ea a plătit-o integral şi ţin să-i mulţumesc pe-astă cale). Căutam ca disperaţii prin cutie… HOPA ! N-avea instrucţiuni. … … STIU ! GOOGLE IT ! ( ) ). Găsim intr-un final ce avem nevoie, punem in funcţiune chestia şi dă-i.

Ai un sentiment de relaxare, ca mai apoi sa te ia somnul urât de tot şi să rămâi asa ori până adormi, ori până primeşti vreo bucată de la careva. Am tras din ea vreo 2 ore după care, eu mai vroiam… (cărbunii-s scumpi ca dracu) ea nu. Mă rog… am trecut şi peste asta şi-am dat drumu celui de-al doilea film…

Aşa continuă povestea cu noi doi stând care mai de care tolăniţi (nu porno, perverşilor) prin pat…

Filmul (ăl d-al doilea) evident că n-am apucat să-l văd până la capăt… A trebuit sa plec. Am ajuns în staţia de taxi şi cu inima-n pioneze bătând puternic… Ne-am despărţit… (ok…era în afara poveştii… dar… feeling… the feeling ) )

Hopa… Primesc un telefon… Cine ?… Tată-miu, să ma duc la unchi-miu că-i ziua lui… FUCK ! Nu mai aveam niciun chef, dar am zis să fiu băiat finuţ (cum sunt de-obicei) şi sa merg.

Am ajuns acolo… Suc (COCA-COLA… CĂCAT) cât cuprinde dat peste cap… Piţa (NA !) la fel si… că-cam atat. După ce-am terminat de ingurgitat şi pus burţile la cale… Ne-am îndreptat spre casă.

M-am chinuit un pic făcând *noul şi îmbunătaţitul* blog (cam trei-patru click-uri)… Dar a meritat…

Parcă, într-un mod ciudat… M-a-mpins să-i dau bătaie şi să scriu primul post adevărat.

Noapte bună !

după ceva timp…(încep a mă gândi că titlul postului nu e bun)

• In primul rand, nu veti primi detalii despre viata mea personala. (adica cu cine, cand si de ce)… stiti voi.
• In al doilea rand… nu-mi veti cunoaste sentimentele (adica ce simt despre x, y sau z… chiar nu va intereseaza, decat daca este vorba de cititor care CHIAR VREA sa stie parerea mea despre persoana lui sau ei, atunci ma mai gandesc)

1. Caracterul de care pot da dovada…
2. Cum pot fi o ‘curva’ in unele situatii
3. Cum niste chestii minuscule pot sa ma enerveze enorm.
4. Caracterul, again…
5. (dar nu cel din urma). Cam orice (in afara de cele mentionate mai sus)